Legile firii

motto:absolut nimic nu-i intamplator pe lumea asta nedreapta
...cand nu gasesc subiect,scriu despre orice...noroi,ploaie,tigani,mizerie,absolut orice nimic,cautandu-i fiecaruia rostul...
Mi-am amintit fara sa vreau(desi nu consider asta decat o intamplare planificata)un fragment dintr-un basm,e drept citit demult,dar aparent normal."Ivan Turbinca".Cel de Sus cauta sa ofere tuturor natiilor de pe pamant cate un dar.Inteleg de aici ca toate isi au rostul lor pe lumea asta.Absolut nimic nu poate fi considerat intamplator,asta din moment ce,mai devreme sau mai tarziu orice intamplare isi aduce aportul in derularea alteia,de natura pozitiva ori doamne fereste nu.Sunt foarte multe chestii ciudate in sfera asta.Ma refer aici la cea care se vede de pe luna desenata in albastru si verde.Revin.Ciudat de multe ciudatentii.Eu unul,spre exemplu,traiesc o stare incredibila "doar" gandindu-ma cum ar fi fost daca n-ar fi existat nimic.Daca nu existau viata,aerul,noroiul,ploaia,tiganii...Nu am gasit niciodata raspunsul,insa am retrait de fiecare data acelasi spasm manifestat printr-un gol in stomac si o emotie zvacnind sesizabil in piept.Nu inteleg de ce dar prefer sa cred ca toate intamplarile sunt planificate.Exista pe lumea asta oameni care-si pun intrebari.Mii de intrebari inutile zilnic.In mod normal un chin.Aparentele inseala.Aceia nu-s decat genul de oameni carora le place sa planga.Alta chestie ciudata.Dar aici am gasit motivul.Norocul.Numai persoanele norocoase prefera terapia fericirii prin lacrimi.Mai pe intelesul "poporului" trebuie sa ai ceva "bulan" sa poti plange fericit.Inainte de asta insa-caci trebui sa existe si un "dar"-acei oameni sufera chinuiti de intrebari si ganduri absurde,nimicuri pe care si ei le considera amuzante.E una din legile naturii.Ale firii.Aceea ca trebuie mai intai sa suferi mult pentru a te putea apoi bucura pe deplin.Am auzit undeva o vorba,nu mai retin exact unde dar tare ma bucur ca n-am uitat-o.Cineva zicea,raspunzandu-si la intrebarea "de ce nu exista decat fericire?",ca daca n-ar exista tristete nu am sti sa ne bucuram.Adevar profund.Tristetea si fericirea,mai precis binele si raul sunt inca de la facerea lumii incoace doua variabile indispensabile una celeilalte.Fara rau nu exista bine si punct.E un tipar clasic dar ptiu drace! cat de ciudat acela dupa care se fac legile firii.Cele ce hranesc mecanismul tampit al acestei lumi.Altii,cei pe care-i inspaimanta moartea,se autolinistesc conchizand ca "dac-am trai toti n-am mai avea loc pe pamant".Unii ii considera egoisti si cretini.Eu ii numesc "oameni destepti".Nimeni nu s-a mai intors "de dincolo"-asta din cate cunosc-asa ca n-ai cum sa sti daca exista asa ceva,decat daca "incerci".Eu insa nu ma grabesc.
Inainte de urmatoarea idee pot afirma-pentru ca voi sa nu ma contestati mai apoi-ca sunt un patriot convins.Fanatic.Si-acum ideea.Pe lumea asta exista cate doua feluri de fiecare.Prosti sau destepti.Optimisti dar si pesimisti.Norocosi si ghinionisti.Eu am mai descoperit una.Exista doua tipuri de "oameni" sau de natiuni.Luati-o cum vreti.Romanii si restul.De ce spun asta?Pentru ca daca nu ai "norocul" de a te naste roman atunci gasesti posibilitatea de a alege.Ori eu m-am nascut roman.Asadar nu pot fi decat pesimist.Mai ciudat e ca am gasit asta drept un noroc chior.Sau poate ma insel opinand ca realismul poate fi sinonim cu pesimismul.Mai sus afirmam fara dubiu ceva dubios.Ca exista pe lume o pereche pentru orice.Asadar,inchizand si punctul "firea omului" cred cumva ca optimistii sunt indispensabili pesimistilor si invers.De multe ori e nevoie de rabdare,calm si tristete pentru a taia elanul,caci nu-i asa,graba strica treaba,dar lafel de adevarat e ca deseori e nevoie de avant,afront si curaj pentru a depasi teama.Dau fara sa vreau buzna in alta problema.Nu are grad dar daca ar fi sa-i caut ar fi unul mai mare de 3.Frica si curajul.Nu ma refer aici la pumn,ultimul si cel mai jostnic drum in afirmarea caracterului,vorbesc despre frica sau curajul ca moduri ale abordarii vietii.Ale problemelor ei.Nu vreau sa filozofez prea mult asa ca va indemn s-o luati ca atare dar sa fiti fericiti ca existati.Asa cum sunteti.Si sa nu doriti sa va schimbati.
....pana una alta nu ma pot declara decat foarte fericit ca am avut norocul de a da peste un ghinion imens(ma refer la treaba cu plansul fericit ce precede intrebarile chinuitoare)...
....regret doar ca nu i-am apucat pa` nea` Nicu` si pa` nea` Iancu...
....despre asta ramane de vorbit mult si bine,nu-s eu in masura deci ma dau la deoparte...
....asa ca "sa se revizuiasca primesc,dar sa nu se schimbe nimica"-ma refer aici la legile alea ale firii depsre care tot trancaneam mai sus...

Marius Girlasiu